Croitoria, masina de cusut si onoarea

07/03/2017 0 Comment(s) info textile,

 Croitorul din România se deosebește total de un croitor (tailor) din Regatul Unit al Marii Britanii. Chiar dacă, în aparență cel puțin, ambii folosesc același tip de materiale, un atelier de croitorie din Anglia are și el mașini de cusut, manechinele de croitorie sunt la fel de comune și pentru unul și pentru celălalt. Ceea ce-i desoebește pe croitorii din România de croitorii din Anglia este, după cum probabil ați ghicit, simțul onoarei și al datoriei.

Dacă în România onoarea este văzută într-un fel, adică deloc cu ochi buni, căci a avea onoare nu înseamnă neapărat a-ți plăti facturile și datoriile, astea sunt pentru fraieri, onoarea englezească are cu totul alt sens. Adică, peste Canalul Mânecii, să țăcănești la mașina de cusut și să fii croitorul unui om celebru era în primul rând considerată o onoare. Iar pentru respectivul client al atelierului de croitorie, fie că era lord, om de stat sau cine știe cu ce alt statut, a nu-ți plăti manopera la croitor era ceva ce făcea bine! Mă rog, altă ținută, alt mod de a vedea lumea pe care o conduci, spre deosebire de societatea românească unde nu au fost niciodată oameni de mare caracter care să fie și rău platnici.

În același timp, trebuie să acceptăm ideea că nici la noi oamenii de caracter n-au fost niciodată în exces, la fel cum nici marii croitori nu s-au grăbit să-și deschidă afaceri în România, unde clienților răi-platnici mai bine le dai cu mașina de cusut în cap decât să le coși în continuare.

Henry Poole – croitor celebru datorită țeparilor

Winston Churchill un mare țepar al atelierelor de croitorieV-am spus mai sus că aceia care erau croitori și chiar făceau haine bune dar nu erau plătiți, în Anglia, nu se considerau neapărat jegmăniți și trași în piept. Mai degrabă conștientizau că sunt atinși de o anume fatalitate că tocmai ei trebuie să fie stâlpii oamenilor de stat cu sânge albastru! Unul dintre aceștia este (era și va fi) celebrul atelier de croitorie Henry Poole, afacere de familie din tată-n fiu încă de la începutul secolului al XIX-lea. Un fapt demn de menționat este și acela că familia Poole a fost unul dintre primii clienți ai renumitelor mașini de cusut Singer, este vorba de primele modele de mașini de cusut Singer create în 1851 de inventatorul Isaac Singer.

Cel mai cunoscut țepar al atelierului de croitorie Henry Poole a fost Winston Churchill, care reușise să adune în 1937 o datorie de 197 de lire, ceea ce ar fi cam 20 de mii de lire astăzi. Când într-un sfârșit i s-a cerut să achite factura, Churchill s-a supărat și n-a mai călcat pe la croitoria Henry Poole.

Se pare însă că tocmai țepele pe care i le-au tras capetele luminate ale Angliei, de-a lungul timpului, au adus celebritatea acestei croitoroo care, acum, iată, se bucură de una dintre cele mai prospere afaceri în domeniu. Printre țeparii mașinilor de cusut ale lui Henry Poole se cuvine să amintim (ca să-i facem de rușine pe epigonii noștri) pe fiul scriitorului Charles Dickens și pe prințul de Wales (1870) viitorul rege Eduard al VII-lea, cum dealtfel au fost o mulțime de alți nobili scăpătați.

Exemplul celor din businessul de croitorie Henry Poole este remarcabil într-o lume în care revoluția industrială făcea din ce în ce mai mult loc pentru mașina de cusut. Și, în finalul textului nostru merită să citți lista clienților nețepari ai acestui atelier de croitorie care continuă să fie un etalon al luxului și calității în ceea ce privește îmbrăcămintea la comandă.  

Leave a Comment